E toamna anului 1974, Vasile devine student la Școala de Arte Frumoase ”Ilya Repin”, actualmente Colegiul de Arte Plastice ”A. Plămădeală”. Cei patru ani de studii au stat la baza creării pictorului acuarelist, graficianului, ilustratorului - Vasile Movileanu.
Fiind încă elev la internatul din Ialoveni, Vasile se vedea student. Era în clasa a VIII-a și a început să se gândească foarte serios la viitorul său. La internat, pe lângă disciplinele de bază, copiii învățau dactilografiea și contabilitatea. Dar, Vasilea a ales să-și urmeze visul, cel de a deveni pictor. A început un lung șir de căutări, se informa despre instituțiile unde putea să-și realizeze studiile, era convins că pentru a-și trăi visul trebuia să urmeze și o pregătire minuțioasă.
A ajus la Chișinău, cu învoirea dirigintelui, a găsit școala de arte. A început să comunice cu tinerii pe care i-a întâlnit acolo și, chiar, a mers cu ei la căminele studențești. A fost foarte impresionant. Era pentru prima dată când vedea o cameră studențească, pe pereți erau atârnate diverse desene și el privea cu nesaț și ardoare, mai ales, când un student i-a arătat portofoliul cu desenele adunate pe parcursul anului de studiu. Acum era fericit cu adevărat, știa ce are de făcut și se pregătea intens și foarte conștient de acest pas important în viața sa.
În vara acelui an a susținut trei examene: desen, pictură și compoziție. La toate a luat notă maximă și așa a devenit student la Școala de Arte Frumoase ”I. Repin”, din Chișinău. În scurt timp a îndrăgit Chișinăul. I se părea cel mai frumos oraș, iar peste ani a deveni un loc drag sufletului său, dovadă sunt peisajele înmărmurite în picturile sale cu ulițe, oameni, clădiri.
Vasile este student și începe să se bucure de această perioadă minunată din viața sa. În grupă erau 11 studenți, în odaie locuiau câte patru, toți fiind foarte prietenoși și se ajutau reciproc. Aici și-a făcut mulți prieteni, împreună mergeau la film în oraș și mereu descoperea activități interesante de petrecere a timpului liber. Avea un prieten mai apropiat, Ion Lungu se numea, el îl ajuta mereu, ducându-i pensulele, pentru că Vasile toată viața a mers în cârje.
A descoperit pasiunea pentru acuarelă. Și de atunci nu s-a mai despărțit de ea. Avea și o poreclă, prietenii îl numeau ”Rîbac”. Vasile a fost iubit mult atât de colegii de cămin, cât și de restul studenților. Era apreciat pentru curajul cu care înfrunta destoinic obstacolele vieții, pentru inteligența sa și abilitatea de a se împrieteni și forma relații de lungă durată. Dacă în internat Vasile și-a format carecterul, de adevărat luptător, aici el și-a format personalitatea, care i-a devenit cartea sa de vizită.