El nu ar fi putut deveni oricine altcineva decât cel ce a devenit, și anume, un artist plastic remarcabil! Asta este ceea ce a vrut natura, asta este ceea ce a decis destinul.
... La vârsta de numai un an și patru luni, el a fost lovit de o boală grea și nemiloasă, cauzată (în acele vremuri, în mijlocul anilor '50) de un virus monstruos, care, de asemenea, l-a dezactivat. Poliomielită! Ambele picioare i-au fost luate, astfel încât nu a mai putut sta în picioare.
Părinții – Ștefan și Maria Movileanu, oameni amabili și respectați din satul Secăreni, Hâncești – au suferit profund calamitățile care au lovit al treilea dintre cei cinci copii, dar nu au căzut pradă disperării. Cu atât mai mult, cu cât Vasile dădea semne pronunțate ale unei abilități înnăscute de a percepe diferit tot ceea ce îl înconjura – fântâna, casa, copacii din jurul ei.
Și apoi, tatăl său, simțind probabil darul înnăscut al fiului, i-a adus o cutie mare de creioane colorate „Spartak”. Aceste obiecte miraculoase i-au dezvăluit micului pasionat de culorile curcubeului – pe care le admira adesea din pragul ușii – misterul ce avea să-l hrănească și să-l protejeze pe tot parcursul vieții, pentru că, imediat ce a ridicat creioanele, a desenat pentru prima dată fântâna, casa, copacii din jurul ei și, bineînțeles, curcubeul reflectat pe cerul albastru.
Înclinațiile acestui copil minune au fost apreciate și de profesorul de la școala elementară, Grigore Plămădeală, care a insistat ca Vasilică să fie înscris în clasa I. Părinții săi au făcut-o, iar copilul era dus la școală și înapoi acasă – o sarcină preluată de întreaga familie: câteodată de mama sa, câteodată de fratele Mihai și câteodată de sora mai mare, Galina.
Adesea, era purtat chiar și de profesorul său, cu inima bună, astfel că a reușit să termine clasa întâi. În mod normal, urma să intre în clasa a doua. Dar pentru aceasta, Vasilică avea nevoie de ceva foarte important: să învețe să stea în poziție verticală, adică trebuia să se miște singur folosind cârje – lucru ce nu era posibil în sat. Apoi, părinții lui au fost sfătuiți să-l ducă la internatul special din Ialoveni, unde erau copii afectați de poliomielită din întreaga republică. Totuși, li s-a spus că băiatul nu poate fi admis, pentru că nu se putea mișca cu cârje.
Vom sări peste multe suferințe, determinate de numeroase operații extrem de dificile pe care băiatul le-a înfruntat și care, în cele din urmă, l-au ajutat să folosească cârjele corect și să se mențină în poziție verticală. Iar mișcarea a devenit pentru el speranță, bucuria de a trăi și a visa. Așa se întâmplă că, după a treia încercare, Vasile Movileanu se întoarce la Ialoveni.
... A absolvit cu distincție de la internat, purtând în suflet o mare și sinceră recunoștință pentru profesori și personalul medical, dar mai ales pentru draga și respectata profesoară Valeria Stog, care, prin rara ei finețe pedagogică, i-a insuflat credință în forțele sale și curajul de a-și înfrunta destinul.
De atunci, cu mersul său vertical și capul ridicat în semn de mândrie, Vasile Movileanu – care era deja un autor bine-cunoscut de zeci de picturi și lucrări grafice – se prezintă în anul 1978 la Școala de Arte Vizuale „I. Repin” din Chișinău (în prezent Colegiul de Arte Vizuale „A. Plamădeală”). Desigur, ambiția, insistența, perseverența și, mai ales, talentul acestui tânăr au impresionat profund examinatorii. Astfel, ani mai târziu, instituția va fi asociată cu numele de referință al artistului vizual de excepție, Vasile Movileanu.
În continuare, a cucerit un alt bastion, un alt munte – Institutul Poligrafic din Moscova, unde a obținut diploma în grafică. Nu a existat o zi în care să nu picteze, să nu deseneze sau să nu se dedice cu efort în munca de creație. Energia sa interioară inepuizabilă și sursele constante de inspirație l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuți autori de grafică – atât în carte, cât și pe șevalet – din Republica Moldova.
Astăzi, laureat al numeroaselor premii și membru al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici (UNESCO), el a ilustrat peste 30 de cărți pentru copii, scrise de Gr. Vieru, Spiridon Vangheli, Dumitru Matcovschi, de clasicul literaturii italiene, Giani Rodari și de mulți alții. Fără exagerare, un renume mondial i-a fost adus de lucrările grafice pentru cartea „Trei povești minunate” de Mihail Sadoveanu. În acest context, una dintre ilustrațiile din această carte a fost inclusă într-un catalog japonez de prestigiu, editat în 2000, în care numele lui Vasile Movileanu figura printre cei 65 de graficieni cei mai renumiți din lume!
Acest eveniment remarcabil a fost precedat de alte realizări nu mai puțin valoroase și importante: participarea la cele mai prestigioase expoziții din România (1991, 1994, 1996), din Bratislava (1997) și din Belgrad (1998), precum și obținerea a numeroase premii, distincții și diplome.
Am dori, de asemenea, să menționăm că o serie de lucrări ale maestrului Vasile Movileanu se găsesc în Muzeul Național de Artă din Chișinău, în Muzeul de Artă din Tulcea, România, precum și în colecții private din Franța, Rusia, Italia, SUA și din alte țări.
De fapt, aceste note scurte ar fi incomplete dacă nu am menționa un alt detaliu edificator: artistul plastic Vasile Movileanu nu a făcut doar un nume în spiritualitatea și cultura acestei națiuni, ci a creat și o familie de excepție. Soția lui bună și iubitoare, doamna Ana, este o creatoare excelentă de broderii și croșetat cu motive naționale; fiica sa cea mare, Victoria, este designer de accesorii; iar fiica sa cea mai tânără, Cristina, absolventă în arte, urmează clar pașii tatălui ei.
... Am citit undeva evaluarea unui critic de artă care spunea că întreaga creație a artistului plastic Vasile Movileanu radiază căldură, lumină și poezie. Un mare adevăr! Pentru că așa este: lucrările sale emană lumină și poezie, reflectând totodată setea neînvinsă de viață și dragostea pentru aceasta, care l-au ținut vertical – atât la propriu, cât și la figurat!
Mihai Morăraş