Natura statică sau natura moartă ca gen a apărut la începutul sec. al (XVI şi XVII) în Olanda. Natura statică este formată din nişte obiecte neînsufleţite. Primele tablouri care reprezentau nişte obiecte neînsufleţite erau numite în olandeză “stilleben”. În comparaţie cu portretul unde e prezentă numai figura omului sau peisajul care redă natura sau arhitectura, natura moartă poate fi compusă din mai multe obiecte din mediul înconjurător. Închipuirea despre natura statică de obicei este legată de redarea darurilor naturii, bogăţia cărora este redată de pictorii flamanzi.

Din toate obiectele potenţiale de a forma o natură statică Vasile Movileanu alegea mai des florile care sunt mai aproape de natură. Florile care el le punea pe masă după ce făcea curăţenie cînd părinţii erau plecaţi la lucru în câmp şi el rămânea singur acasă. Vom regăsi în picturile artistului trandafiri, bujori, narcişi, albăstrele, ghiocei, flori de liliac, floarea soarelui, flori de cameră, dar cel mai des vom întîlni calele…
Veţi observa că pictorul este îndrăgostit de “Cale”, in special cele albe care te farmecă prin albul lor imaculat şi prin simplitatea lor. Cala este originară din Africa de sud, este o floare cu o petală simplă în aparenţă, dar foarte elegantă.

Privind aceste naturi statice, observăm că ele deseori depășesc limitele genului, căpătînd conexiuni cu peisajul și interiorul, în care lumea obiectelor rămîne în centrul atenției doar în măsura dorită de către autor, ca în final, să creeze o anumită „atmosferă”, deseori legată și de prezența ascunsă a figurii umane.
Natura statică în interpretarea artistului nu este un scop în sine de tip ” Sezanist”, cu pătrunderi în zonele ”Compoziției sferice”, dar este privită ca o parte a lumii care permite intersectări și cu alte genuri a frumosului cum ar fi peisajul și interiorul. În aceste lucrări, lumea înconjurătoare este privită de către autor prin abundența de detalii, care de la prima vedere par prea clare și explicite, purtând și o anumită doză de narativizm, dar totul se aranjează logic în contextul gîndirii lui ”pline de vitalitate”, cu interesul sporit către tot cei pămîntesc și cu semnificația materialistă care i-o atribuie obiectelor cotidiene.